Nu trebuia...

Vocile din interiorul meu nu se mai opreau. Pentru a scapa de ele, m-am dus in fata usii lui. Ceva ma retinea sa bat, dar, intr-un final, am reusit. Acum asteptam rabdatoare sa deschida usa. Sa aflu de ce vocile imi spuneau neincetat sa-l vizitez.

Zen se indreapta cu pasi grabiti spre usa dupa care se transforma in om si crapa putin usa.
-Tu cine esti?..
Se uita ciudat lasand lumina sa intre peste fata lui dupa care deschide usa larg.

Ma uit cateva clipe la el ,apoi raspund.
-Buna! Sunt Skillet. Nu te superi ca te-am vizitat, nu?

-Deloc..doar ca..nu prea am vizitatori..
Zen ii face un semn sa intre.

Intru cu pasi timizi inauntru si ma asez pe o canapea.
-Deci, cati ani ai? zambesc.

-Am 20...
Zen inchide usa dupa care se pune pe canapea.
-Tu?

-Eu am 16.
Ma uit sus pe tavan.
*Ce caut eu aici? Pare a fi un demon normal...*

Zen se uita in ochii ei dupa care incepe sa rada.

Imi intorc privirea spre el.
-Ce s-a intamplat?

-Chiar crezi ca sunt normal..*rade*?..Nici macar nu ma cunosti..si nici macar nu stii de ce sunt in stare..
Zen o fixeaza cu privirea.

Ma uit urat la el.
-Nu-mi citi gandurile!

-Ca de nu ma vei pedepsii?..

-Poate ca da, poate ca nu. Cand nu te vei astepta...

-Nu ma poti lua prin surprindere..iti stiu orice miscare..*se incrunta*

Zambesc usor si ma uit la picioarele mele.
-Mai vedem noi...

Zen se uita la ea.
-Deci..Skillet..tu ce esti mai exact?..vampir..vampir-demon..?

-Vampir-demon...

-Interesant..eu sunt doar demon..

-Dragut...

-Tu esti mai speciala..si vampir si demon..
Zen se ridica.
-Si..de ce ai venit in vizita?

Stau tacute cateva clipe.
-Pai, am simtit ca trebuie s-o fac, stiu suna ciudat...

-Nu suna deloc ciudat...si eu am simtit ca trebuie sa vin in orasul asta..si nu stiu de ce..

Ma uit in ochii lui.
-Inteleg...

Acesta o i`a de mana.
-Ai simtit cumva ceva?..

Inima imi batea puternic. Imi las capul in pamant socata.
-Nu...
*Nu pot sa cred...chiar nu pot*