Jos cu stresul! Sus cu relaxarea!

Zen se teleporteaza in fata noastra.
-Ce a patit Akira?

-Uita-te atent la ea si vei observa...

-Asta e cumva sange?..o.o
Zen ma i`a in brate.
-Trebuie sa rezolvam asta..tatal tau e ocupat?

-Nu cred...o duc imediat la el...

-Vin cu tine..e vorba de Akira aici..

-Nu poti veni...

-Ba da..trebuie sa`i raman loial pana il ultima secunda..

-Nu vreau sa mori...
Ma uit la el, trista.

-Nu o sa mor..

-Nu risc...mi-e frica...daca afla Tata...

Zen o prinde de maini.
-Nu v`a afla..

Rosesc.
-Bine, vino...

-Teleporteaza`ne acolo...

Ne teleportez.
-Buna Tati...
-S-a intamplat ceva Skillet? intreaba el uitandu-se putin mirat la Zen.
-Akira nu se simte bine...

Zen se duce si ma pune la picioarele lui Derek dupa care se indeparteaza.
-Va rog sa`mi spuneti ce are..

Tata o ridica si se uita atent la ea.
-Destinul ei este sa moara si o va face incurand...chiar daca nu din cauze naturale.

-Dar nu vreau sa moara..chiar nu o putem salva?
Zen lacrimeaza.

Ma uit mirata la Zen si ii sterg lacrima.
-Nu am mai intalnit asa ceva pana acum, as aca nu stiu.

-Nu puteti sa analizati situatia dupa care sa ne dati verdictul?..

-Voi incerca, dar nu promit ca voi gasi vreo solutie. Oricum, ar fi bine daca ati lasa-o pe Akira aici, pentru un timp.

-Multumesc Domnule..

Tata se uita la mine.
-Skillet ne poti lasa putin singuri?
-Nu!
-Ce-ai zis?
-Am zis..."de ce nu?"....
Ma uit putin ingrijorata la Zen.
-Pleci azi?
-Scuze...
Ma teleportez acasa.