Sunetul pianului..

Intru cu pasi timizi in sufragerie.."Se pare ca nu e nimeni aici.."..Ma indrept spre pian care era langa cele 2 fotolii...ma asez pe scaun si imi las degetele subtiri sa alunece pe clapele obosite..."A trecut ceva timp de cand nu am mai cantat la pian.."
-Se pare ca iar te`ai apropiat de pian..
-Poti sa nu ma deranjezi cand cant?..
-Dupa cum vrei tu stapana..
Zen se duce si se arunca in unul dintre fotolii lipindu`si spatele de el.

Stateam langa usa de la sufragerie ,lipita de perete. Ascultam cu placere notele buclucase care se se contopeau una cu cealalta ,trasformandu-se intr-un cantec delicat.

Ma opresc..
-De ce nu mai canti?..
-Am primit o scrisoare..
-Alt admirator?..
-Nu..
Ma ridic de pe scaun dupa care ies din sufragerie.

Raman intelepita pe loc cu speranta ca nu m-a vazut.

Fac cativa pasi inapoi.
-Mersi ca m`ai ascultat Skillet..
Zen incepe sa rada.
-Ce copila poti sa fii..
-Am doar 15 ani e si normal..
Ma uit urat la Skillet dupa care plec.

O pprivesc cum pleaca.
* E ciudata...*
Ma desprind de perete si ma duc spre camera mea.

-Nu vrei sa mai ramai aici?....O intreaba Zen fara nici`un fel de jena

Ma uit spre el si raspund simplu:
-Nu stiu...

-Atunci pleaca..
Zen isi indreapta privirea spre ea.

-Oricum faceam asta...
Merg incet spre camera mea.

Intru inapoi in sufragerie.
-Cineva s`a indragostiit~
-N`a spus nimeni asta!
-Eu am spus`o..si tu reactionezi ca si cum as avea dreptate..
Ma asez pe canapea.
-Am trait o viata anonima pana acum..de ce ai vrut sa venim aici Zen?
-Din propriile mele motive..
-Stiam eu~..te`ai indragostit..
-Ba nu!
-Zen..stii ce imi spun eu mereu?..
-Hmm?
-Ca mi`am creat orbeste un destin ca nu poate fi urmat de oricine..nu de un om..
Zen se uita ciudat la mine.
-Nu esti un oarecare om bine?..
-Sunt stapana ta..*rade*..
-Heeey!

Intru in camera si ma arunc pe pat. Ma uit insistent la tavan. Oftez.
*De ce as fi vrut sa raman?..*

-Vrei sa`ti mai cant ceva?..
-Daca nu te superi..
Ma intorc la pian.

Sunetele pianului se auzeau pana in camera mea. Adorm.

-Ce melodie trista..
-Pentru un om trist care nu recunoaste ca s`a indragostit..
-Dar nuuu m`am indragostit!!

Stateam nemiscata in pat. In mintea mea era doar un singur lucru, un lucru pe care nu-l puteam accepta.

-Zen..poti sa te duci sa`i spui pur si simplu c`o placi in loc sa stai aici cu un pahar de cola in mana citind o revista afurisita despre animale!
-Hey! ursii Koala sunt importanti bine?..
-Daca vreau pot sa`ti ordon sa`i omori!
-BINEEE! RECUNOSC! M`AM INDRAGOSTIT!
-Daca devii uzat..o sa te arunc ca pe ultima mea pereche de sosete..

Ma ridic imediat.
-Doar un vis, doar un vis, sper sa fi fost doar un vis...

-Atunci spune`i..
-Nu..
-Esti tampit asa`i?..nu mai vorbesc cu tine pana nu`i spui..
Zen se uita ciudat la mine.
-Nu poti sa faci asa ceva..doar ma iubesti..
Ma uit in alta parte ignorandu`l.
-Serios Akira-chan..maturizeaza`te..
Zen ma prinde de umeri.
-Akira-chaaaaaan!

Ma ridic usor din pat si ma uit pe fereastra. Sar. Aterizez pe betonul fierbinte si incep sa cotropai dupa explicatii.
*Nu poate fi adevarat. Ma insel.*

Ma duc la pian.

-Serios Akira-chan..!apropo imi place cantecul..
Zen se uita serios la mine..
-Bine..o sa`i spun!

Mergeam ca un strain prin multimea dee oameni. Simtam ca sunt invizibila, ca nimeni nu ma vgede, nu ma aude. Nu aveam nici o idee pe unde s-o iau, stiam doar ca trebuie sa ma indepartez pentru un timp.

Zen o localizase asa ca s`a teleportat in fata ei.
-Esti in regula?..

Ma opresc si ma uit mirata la el.
-Sunt bine, faceam doar o mica plimbare.

Zen se uita la ea dupa care a rosit..isi intoarce capul.
-Vreau sa`ti spun ceva